Contagiunea „ciumei rosii” sau despre convertirea la socialism. „Aratati-mi ceea ce puteti sacrifica din viata voastra si va voi spune cu ce pret stimati viata altora”

În perioada interbelică, un scriitor francez de origine română a scris o carte care l-a făcut celebru în lumea literaților europeni și români totodată. A fost prieten foarte bun cu Romain Rolland și Madeleine Paz. Cartea „Spovedanie pentru învinşi” a făcut vâlvă în Europa la vremea ei, și i-a pricinuit marginalizarea autorului. Cu toate acestea, în România este prea puțin cunoscută sau citită. O recomand cu mare plăcere politicienilor locali. Vorbind despre dragostea lui pentru URSS și despre cum realitatea crudă din această țară l-a făcut să-și schimbe radical opiniile, Panait Istrati declara: „Arătaţi-mi ceea ce puteţi sacrifica din viaţa voastră şi vă voi spune cu ce preţ stimaţi viaţa altora”. Câțiva tineri politicieni au avut prilejul zilele acestea să demonstreze ce preț pun pe viețile altora și cât pot sacrifica din interesele proprii. Au refuzat acest lucru.

VEZI şi: Consiliul Local Darabani s-a „inrosit”. Mai multi alesi au trecut la PSD

Ani la rând, câțiva oameni din Consiliul Local Darabani, păreau a fi gardienii conștiinței liberale. Mai mult, nu ezitau nici o ocazie să afirme (nu să arate) acest lucru, uneori o făceau chiar agresiv și cu infatuare. Mereu se revendicau de la principiile și tradițiile liberale, le plăceau să se creadă un fel de burghezi locali. Aveau profesiuni frumoase și o cultură puțin diferită de restul. Unii dintre cei cu drept de vot chiar vedeau în ei o soluție, pentru a scoate zona din întunericul stângii. Dar, iată că inevitabilul s-a produs, iar cei care, mereu făceau apel la principii, au făcut zilele acestea pasul către o lume acuzată de mediocritate, de versatilitate, cinism și duplicitate. De acum, vor fi parte a unei administrații colhoznice și vor trebui să răspundă mereu la apelurile brigadierului.



„Vin ai noştri, pleac-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii”

Socialismul încă orbește și se pare că a rămas o boală extrem de contagioasă, pentru care principiile nu mai sunt de mult un antidot. Orice explicații care vor apărea sunt de prisos. Din păcate pentru cei care au migrat, această mutare politică va arunca o umbră peste biografia lor. Cum este posibil ca cineva care a fost viceprimar aproape două mandate ca liberal să treacă cu bagajele la socialiști? Cum este posibil ca oameni cu profesii liberale sau profesori de istorie printr-un astfel de act să nege implicit tot ce au făcut și declarat anterior? Pentru această „tinerime generoasă” este greu de înțeles că, și pe listele USL-ului, ei au fost votați tot ca liberali, că unii oameni au sperat ulterior că ei pot face o opoziție serioasă. Dar dacă ei înțeleg totuși acest lucru, atunci bănuiesc că în interiorul lor se produc anumite frământări.

Cedarea unor tineri liberali în fața mirajului progresist al dezvoltării colectiviste, al spiritului „Radu Mazăre” și al practicilor copy-paste nu poate fi privită decât cu dezgust și cu o tristă empatie. Domnilor Florea și Hrimiuc, sunteți de acord cu mine că Darabaniul este un oraș blestemat dacă principiile liberale au rămas să fie apărate de Gheorghe Caba? (A.D.A.)

Citiţi şi:
COMENTARIUL SAPTAMANII Simptomalogia „jigodiei” umane

Te-ar mai putea interesa si:  Consiliul Local Darabani,  Roman Rolland,  Madeleine Paz,  Spovedanie pentru invinsi

Adauga un comentariu