O cauză importantă și frecventă a scăderii acuității vizuale în rândul populației generale este reprezentată de viciile de refracție: miopia și hipermetropia.

De ce apar viciile de refracție? La un ochi normal, imaginea unui obiect se formează pe retină. La proiectarea imaginii pe retină participă mai mulți factori: lungimea axului antero-posterior al ochiului, raza de curbură și puterea de refracție ( ultimele două depind de mediile transparente ale ochiului: cornee, umoare apoasă, cristalin, umoare sticloasă). În miopie și hipermetropie unii din acești parametri sunt modificați, astfel imaginea nu se mai formează pe retină.

Miopia apare când unul sau mai mulți din parametri sunt crescuți, astfel imaginea se formează înaintea retinei. Persoanele cu acest viciu acuză vedere încețosată la distanță, dureri de cap. Cu cât miopia debutează mai devreme, cu atât rata progresiei e mai crescută; de asemenea, aceasta poate progresa în contextul unei afecțiuni sau a unei sarcini. Există două tipuri de miopie: simplă și forte (degenerativă). Cea degenerativă apare inițial ca o miopie simplă care evoluează rapid spre o valoare ridicată și se datorează unor modificări la nivelul retinei. Complicațiile bolii pot culmina cu dezlipirea de retină, o urgență oftalmologică ce se poate solda cu orbirea. Copiii cu miopie netratată pot dezvolta strabism divergent (ochi îndepărtăți).

În ceea ce priveste hipermetropia, unul sau mai mulți din cei trei factori au valori scăzute, imaginea formându-se în spatele retinei. Pacientul se poate plânge de cefalee frontală accentuată spre sfârșitul zilei și mai ales la un efort vizual pentru aproape mai prelungit, de vedere încețoșată atât la aproape, cat și la distanță (când este mai mare de 3-4 dioptrii). Hipermetropul utilizează mereu acomodația cristalinului pentru a fixa imaginea pe retină, determinând oboseala ochiului numita astenopie acomodativă. La copii, hipermetropia poate determina strabism convergent (ochi încrucișați).



Cum se determină viciile de refracție? Se utilizează un aparat numit refractometru automat, care afișează imediat valoarea refracției pentru ambii ochi. Înainte de această examinare, este necesară administrarea de cicloplegice la nivel conjunctival (paralizează acomodația) care ajută la o determinare corectă fără intervenția cristalinului și produc midriază (dilatarea pupilei pentru o determinare mai exactă).

Cum se corectează viciile de refracție? Există 3 posibilități: ochelari, lentile de contact sau tratament chirurgical/laser. În ceea ce privește ochelarii, miopia se corectează cu lentile divergente (cu minus - mai groase la capete și mai subțiri la mijloc) și se prescrie cea mai mică lentilă divergentă pentru obținerea celei mai bune acuități vizuale la optotip; hipermetropia se corectează cu lentile convergente (convexe, cu plus - mai groase în centru și mai subțiri la periferie) și se prescrie cea mai mare lentilă convergentă la care se obține cea mai bună acuitate vizuală. Corecția cu lentile de contact se face în cazul viciilor de refracție importante sau dacă este preferată de pacient, dar acestea necesită îngrijiri suplimentare. Tratamentul chirurgical se poate realiza printr-un implant de cristalin în cazul miopiei forte sau tratament laser care presupune incizii la nivelul corneei.

Întrucât tulburările de vedere sunt cele mai frecvente motive de adresare la medicul oftalmolog, este important să cunoastem notiuni legate de simptome, diagnostic, opțiuni de tratament. Este foarte bine ca acestea să fie tratate cât mai curând de la debutul simptomelor, pentru a putea aplica o corecție adecvată și mai economică. Să ne vedem cu bine! (Manuela CULICĂ, foto: Adevarul)




9:17 am Vineri, 14 Iunie, 2013